Întrebarea dacă șahul este cu adevărat un sport este subiectul unei dezbateri aprinse atât în comunitățile de șah, cât și în cele sportive. Deci, care este verdictul?
Pe scurt, da, este recunoscut ca sport de către Comitetul Olimpic Internațional (COI) și este recunoscut ca atare în peste 100 de țări.
Cu toate acestea, unele țări nu clasifică oficial șahul ca sport. Dezbaterea cu privire la faptul dacă șahul se califică ca sport se concentrează pe elementele sale mentale și strategice, care sunt asociate în mod tipic cu activități intelectuale mai degrabă decât cu atletismul fizic. Cu toate acestea, șahul poate fi solicitant fizic în timpul jocurilor intense din turnee, ducând la o ardere semnificativă de calorii. Clasificarea șahului ca sport sau nu depinde adesea de definiții și perspective diferite cu privire la natura competiției și a activității fizice.
Mulți oameni cred că sportul implică acțiune. Conform lor, doar activitățile care implică mișcare, efort, transpirație și creșterea ritmului cardiac ar trebui să se califice ca sport. O definiție mult prea îngustă în opinia noastră!
Nu este nici pe deplin corectă. Luați în considerare originea cuvântului „sport”, din franceza veche: desport, însemnând „agrement”. Englezii au importat acest cuvânt în jurul secolului al XIV-lea și au extins definiția la „orice le este oamenilor divertisant sau amuzant”.
De aceea o persoană poate să se distreze fără să se aventureze într-o activitate fizică complicată sau solicitantă.
Dicționarul Collins definește „sportul” ca orice joc, cum ar fi fotbalul sau baschetul, și activitate de agrement competitivă care necesită atât efort fizic, cât și pricepere.
Șahul cu siguranță are partea de „pricepere” asigurată, dar cât de fizică este șederea pe un scaun și mișcarea pieselor de șah? Lasă-i pe cei de la Superprof să-ți arate aspecte ale activităților denumite în mod obișnuit sporturi care se regăsesc și în șah.
Beneficiile șahului și conduita
Expresia cod de conduită este în general înțeleasă ca setul de reguli, norme și practici pe care indivizii le respectă. Școala sau locul tău de muncă probabil că are un cod de conduită. Personalul militar urmează un cod de conduită și la fel fac și funcționarii publici.
Sportivii respectă și ei un cod de conduită: fără trișat, spirit sportiv, respect față de adversari, a fi un model de urmat, respingerea corupției în orice formă și menținerea integrității, printre altele.
Aceste comportamente sunt consolidate prin reguli. De exemplu, sportivii sunt guvernați de o regulă anti-doping; aceștia sunt testați în mod regulat pentru a se asigura că nu au luat substanțe care să le crească performanța. Dacă sunt prinși, pedepsele pot fi severe, până la și inclusiv interzicerea din sport și retragerea oricăror premii, medalii și recompense financiare câștigate.
Bineînțeles, pierd și contractele lucrative de sponsorizare.
Jucătorii de șah sunt de asemenea supuși regulilor, normelor și practicilor. În turnee, înainte și după fiecare partidă, li se cere să se strângă mâna; nefacerea acestui lucru le aduce o penalizare. Un jucător nu poate pur și simplu să părăsească un joc în desfășurare fără să spună nimic, mai ales dacă este rândul lui. Și, nu poate atinge nicio piesă de șah, a lui sau a adversarului, decât dacă intenționează să o miște.
Aceasta se numește regula „atingi-muți”.
Mai multe cazuri de trișare de mare amploare au făcut valuri în lumea șahului. Într-un caz, un jucător se ducea în mod repetat la toaletă în timpul jocului; s-ar putea spune că „sună la un prieten” pentru a afla ce mișcare să facă în continuare. Așadar, pentru a preveni trișarea, telefoanele mobile nu sunt permise în timpul turneelor.
Și, la fel ca orice alt sportiv, jucătorii de șah pierd contractele de sponsorizare atunci când sunt prinși.
Șahul este intens din punct de vedere mental
În jurul începutului noului mileniu, a apărut o nouă expresie: în zonă (in the zone). A fi în zonă înseamnă o stare de hiperconcentrare și focus, atât de mult încât devii neatent la tot ce se întâmplă în jur.
În curând, sportivii își atribuiau performanța excepțională faptului că erau în zonă. Antrenorii își îndemnau jucătorii să găsească zona, să intre în zonă, trebuie să fii în zonă... În 2002, o carte intitulată „The Body Bears the Burden” a relevat că sportivii simt durerea accidentării doar în mod distant pentru că sunt în zonă; nimic nu poate să-i atingă.
Sportivii nu sunt singurii jucători care își găsesc locul în zonă. Gamerii ajung adesea în zonă; asta le permite să joace ore în șir fără mâncare, fără să bea sau fară pauze de baie.
Fiecare sport are o componentă mentală. Sportivii trebuie să se gândească constant la apărare, ofensivă și strategie, dar unele jocuri sunt, recunoaștem, mai reactive decât altele. De exemplu, când un jucător de baschet păcălește un adversar, jucătorul „păcălit” trebuie să reacționeze instinctiv, nu poate pune jocul pe pauză pentru a-și analiza strategia.
Șahul nu este nici pe departe atât de fizic reactiv. De fapt, șahul este mult mai cerebral decât fizic, ceea ce îl face mai intens din punct de vedere mental decât majoritatea sporturilor solicitante fizic.
Curiozitate: intensitatea mentală a șahului este motivul pentru care șahul este considerat o artă.
Șahul cere condiție fizică
După cum s-a menționat mai sus, sporturile, în special cele mai solicitante fizic, necesită ca participanții să fie cel puțin suficient de fit fizic pentru a le practica. Multe sporturi necesită niveluri ridicate de anduranță și condiționare doar pentru a te putea implica deplin în ele și, chiar și pentru sporturi mai ușoare, cum ar fi mersul nordic sau dansul aerobic, trebuie să ai o condiție de bază pentru a preveni accidentările.
Jucătorii de șah pot sta jos pentru a-și practica sportul, dar asta nu înseamnă că pot să renunțe la antrenamentul fizic.
În primul rând, jocul de șah poate fi un test de anduranță, mai ales în timpul turneelor. Imaginează-ți condiționarea necesară pentru a-ți angaja toate puterile mentale în timp ce stai nemișcat până la două ore la rând și nu neapărat pe un scaun confortabil.
În cele din urmă, ia în considerare că șahul este o formă de mindfulness. Jucătorii de șah trebuie să fie complet prezenți în timp ce joacă; mintea lor nu-și poate permite să rătăcească nici măcar un moment fără a risca să piardă partida. Izvorul mindfulness-ului curge din a fi în armonie cu sinele optim: un corp bine condiționat, o minte lipsită de stres și o conexiune cu scopul tău.
Șahul este foarte competitiv
Evident, oricine se angajează într-un sport se angajează și într-o competiție, chiar dacă este cu sine însuși. Alergătorii vor să alerge mai departe și mai repede decât au făcut-o în ultima lor alergare. Halterofilii vor să-și mărească repetițiile și greutatea pe care o ridică și... probabil că nu trebuie să menționăm rivalitățile dintre cluburile de fotbal, nu-i așa?
La fel ca orice alt sport, și șahul este competitiv.
Jucătorii de șah concurează atât cu ei înșiși, cât și unii cu alții pentru a-și îmbunătăți ratingul Elo. Concurează pentru a îndeplini normele necesare pentru a avansa în ierarhie și concurează în turnee pentru a câștiga titluri șahistice:
- Campion Local la Șah
- Maestru Național
- Maestru Candidat
- Maestru FIDE
- Maestru Internațional
- Mare Maestru
- Campion Mondial la Șah
Pentru a ușura lucrurile, titlul de mare maestru al șahului nu țin de învingerea unui măreț maestru. Mulți maeștri de șah realizați și-au câștigat titlul de mare maestru și, odată ce le aparține, îl păstrează pe viață, cu excepția cazului în care încalcă codul de conduită al șahului.
Prin contrast, există un singur titlu de Campion Mondial la Șah. Acesta este contestat la fiecare doi ani, la fel cum sunt (unele) alte titluri de campionat sportiv.
Șahul se joacă peste tot
Fiecare țară îmbrățișează un fel de sport. În SUA, baseball-ul este numit pasiunea națională, dar fotbalul american este cu adevărat acolo unde sunt banii și atenția. Baschetul este totuși pe locul doi. India are cricketul și, deși ping-pongul era sportul suprem al Chinei, astăzi, sportivii acelei țări oferă performanțe puternice într-o varietate de sporturi.
Iarăși, șahul este pe măsură cu acest standard.
Nu doar că șahul este unul dintre cele mai vechi jocuri încă practicate astăzi, dar, chiar și în Antichitate, fiecare regiune avea propria sa variație a șahului. Mai mult, jocul s-a standardizat și, prin analize riguroase ale jocurilor anterioare și stabilirea de noi teorii, șahul a evoluat în timp, la fel cum a făcut-o orice alt sport.
Asta face șahul la fel de mult o știință pe cât este un sport.
Una dintre evoluțiile mai recente a fost șahul computerizat. Acum, oricine are o conexiune la internet și o dorință de a învăța sau o pasiune pentru șah se poate conecta pe platforma sa preferată de șah pentru a juca împotriva altor jucători online sau împotriva AI-ului.
Slavă Domnului pentru acele platforme de șah! În stagiul de apogeu al pandemiei, așa s-au desfășurat turneele.
Jucătorii de șah sunt clasificați
Cel Mai Valoros Jucător (MVP). Jucătorul Anului. GOAT, cel mai mare din toate timpurile (Greatest Of All Time). Cel Mai Bun și Corect, Jucătorul Meciului, Sportivul Anului...
Toate aceste laude sunt acordate de obicei sportivilor care au avut performanțe deosebite sau a căror carieră a fost exemplară. Anul acesta, doi sportivi de elită au primit titlul GOAT; Simone Biles și Roger Federer, deși Novak Djokovic, câștigătorul de la Wimbledon din acest an, este foarte aproape.
Acestea sunt toate clasamente neoficiale, hotărâte în general de public și de mass-media. Este frumos că fanii sportivi își pot arăta devotamentul față de sportivii lor preferați dându-le like-uri, dar opinia publică nu creează un rang oficial.
Clasamentul formal se realizează prin atribuirea unei valori numerice performanței atletice, compilarea și analizarea acestor date, compararea lor cu statisticile altor sportivi și, pe baza numerelor, determinarea cine oferă în mod constant performanța mai bună.
Jucătorii de șah sunt clasificați în mare parte în același mod.
Ratingul Elo al jucătorilor crește și scade în funcție de performanța lor în fiecare partidă de turneu pe care o joacă. Pe măsură ce ratingul Elo crește, la fel crește și poziția lor în clasament.
Turneele își structurează adesea evenimentele astfel încât jucătorii cu rating-uri similare să se înfrunte în primul tur. Pe măsură ce câștigi puncte de la rating-ul Elo al adversarilor tăi, rating-ul tău crește. Pe măsură ce progresezi în turneu, vei juca cu adversari cu rating din ce în ce mai mare, câștigând puncte tot timpul.
Cu condiția să câștigi, desigur. Dacă pierzi o partidă, adversarul tău va primi puncte de la rating-ul tău Elo.
Așadar, nu numai că jucătorii de șah concurează pentru titluri, dar sunt și clasificați în funcție de nivelul de calificare... la fel ca orice alt sportiv.
Indiferent că șahul este recunoscut de Comitetul Olimpic Internațional ca sport, șahul-ca-sport este doar una dintre multiplele fețe ale șahului.
Acum, descoperă și alte fețe ale sale...
Ți-a plăcut acest articol? Lasă o notă!
Încarc...