Medaliată cu argint și olimpică ofer meditații la limba română pentru examenul de clasa a 9-a, BAC, nivelul B2 și testări (alolingvi)

Află mai multe despre Елена

• Vorbiți fluent această limbă datorită originilor dumneavoastră sau pentru că un profesor v-a inspirat să o învățați?

  În primul rând, mi-a plăcut întotdeauna foarte mult sonoritatea limbii române. Mi se pare o limbă melodioasă, expresivă și foarte bogată în nuanțe. Dar dragostea adevărată pentru ea mi-a fost insuflată de profesoara mea de limba română, care a reușit să transforme ceea ce era la început o materie școlară într-o adevărată pasiune.
  De aici au urmat olimpiade, concursuri și proiecte — de la competiții regionale până la concursuri internaționale — și, mai ales, rezultate care mi-au confirmat că această pasiune poate deveni o adevărată competență. Astăzi, limba română este una dintre limbile în care mă simt cu adevărat eu însămi.

• Menționați un personaj contemporan, istoric sau fictiv care, în opinia dumneavoastră, este reprezentantul emblematic al culturii respective!

  Aș alege pe Dan Bălan. Îmi place faptul că reprezintă o generație modernă, în care limba română circulă dincolo de granițele unui singur spațiu cultural. Muzica sa mi se pare un exemplu foarte bun despre cât de natural poate suna româna într-un context contemporan, internațional și accesibil tinerilor.
  
  Iar dacă ar fi să aleg o singură expresie care îmi amintește de universul ei muzical, aș spune simplu: „Dragostea din tei” — o melodie care a făcut ca limba română să fie auzită și recunoscută în foarte multe colțuri ale lumii.

• Există în această cultură un cuvânt, o expresie, o tradiție sau un comportament tipic care vă amuză în mod special?

  Mă amuză foarte mult diferențele dintre româna vorbită în Republica Moldova și cea vorbită în România. Deși vorbim aceeași limbă, uneori un singur cuvânt este suficient ca să ne dăm seama că venim de pe maluri diferite ale Prutului.
  
  De exemplu, în Republica Moldova putem spune despre cineva, în glumă: „Ce ești, tormoz?”, cu sensul de „Ce ești, așa lent?” sau „De ce nu înțelegi?”. Pentru un vorbitor din România, expresia poate suna neașteptat sau chiar străin. Mi se pare foarte amuzant că putem vorbi aceeași limbă, dar uneori avem nevoie de mici explicații pentru cele mai obișnuite cuvinte.
  
  Tocmai aceste diferențe îmi plac: ele fac limba mai vie și arată cât de mult poate varia aceeași limbă de la o regiune la alta.

• De ce este important să cunoaștem această limbă, fie din punct de vedere academic, profesional sau personal?

  Pentru mine, a cunoaște o limbă înseamnă să primești o cheie către o lume la care altfel ai avea acces doar prin traduceri. Iar traducerea transmite sensul, dar nu întotdeauna și emoția.
  
  Limba română mi-a deschis uși către literatură, concursuri, oameni, proiecte și experiențe pe care nu le-aș fi avut în același mod fără ea. În plus, într-o lume în care oamenii circulă, studiază și lucrează în contexte internaționale, să cunoști o limbă înseamnă să poți construi relații fără să existe mereu un „perete” între tine și celălalt. Cred că uneori învățăm o limbă pentru un examen, pentru un loc de muncă sau pentru o diplomă, dar rămânem cu ea pentru oamenii pe care îi putem cunoaște datorită ei.

• Care este principala dificultate a acestei limbi și ce poate facilita învățarea ei?

  Pentru mine, una dintre cele mai mari provocări a fost exprimarea orală spontană. Poți înțelege un text, poți cunoaște regulile gramaticale și poți avea un vocabular bogat, dar conversația este un alt nivel: trebuie să gândești și să reacționezi în timp real.
  
  Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost practica — conversațiile, lectura, scrisul, concursurile și, mai ales, curajul de a greși. Cred că perfecționismul poate încetini uneori procesul de învățare. Mai bine vorbești imperfect astăzi decât să aștepți luni întregi până când consideri că ești „suficient de bun” pentru a deschide gura.

• Aveți o anecdotă legată de meseria sau parcursul dumneavoastră școlar pe care să ne-o împărtășiți?

  Parcursul meu școlar are o mică ironie pe care o iubesc: am studiat la un profil real, orientat spre științe, dar profesorii au descoperit foarte devreme că am o afinitate deosebită pentru limbi.
  
  Am ajuns să particip la olimpiade și concursuri de limba română, în timp ce, în paralel, mă pregăteam pentru competiții de chimie și alte discipline exacte. Astăzi am absolvit liceul și am început deja studiile universitare, dar încă mi se pare amuzant că, deși alegerea mea academică este legată de știință, limbile au rămas una dintre cele mai importante pasiuni ale mele.
  
  Poate că aceasta este și lecția pe care am învățat-o: nu trebuie să alegem o singură parte a personalității noastre. Putem iubi atât formulele chimice, cât și frumusețea unei fraze bine scrise.

• Ajutați-ne să vă cunoaștem mai bine vorbind despre diferitele călătorii pe care le-ați avut.

  Călătoriile mele nu au fost doar despre locuri, ci și despre oameni și culturi. Îmi place foarte mult Turcia. Cultura turcă m-a fascinat atât de mult, încât am început să învăț limba turcă pe cont propriu, iar mai târziu am urmat cursuri. O călătorie la Istanbul mi-a oferit ocazia să văd în realitate locuri pe care până atunci le cunoscusem doar din fotografii și seriale. Cred că fiecare călătorie mi-a confirmat același lucru: cea mai frumoasă modalitate de a cunoaște o cultură este să îi înveți limba.

• Ce vă face un Superprof, pe lângă această capacitate de a vă exprima în mai multe limbi?

  Cred că ceea ce mă face un Superprof este faptul că știu cum este să fii chiar tu în poziția celui care învață. Pe lângă limba română, vorbesc rusă, găgăuză, turcă și engleză. Faptul că am învățat și folosesc cinci limbi m-a făcut să înțeleg că fiecare persoană învață diferit și că nu există o singură metodă universală. Cred că ceea ce mă face un Superprof este tocmai experiența mea de elev care a trecut prin toate etapele învățării: curiozitate, entuziasm, greșeli, nesiguranță și, în cele din urmă, încredere. Sunt răbdătoare, atentă la nevoile elevului și îmi place să explic lucrurile într-un mod simplu, fără să transform lecția într-o listă de reguli de memorat. Pentru mine, un profesor bun nu este cel care demonstrează cât de multe știe, ci cel care îl face pe elev să creadă că și el poate învăța.