Dacă vrei să înveți limba germană, trebuie să te obișnuiești cu faptul că germana este o limbă străină. Deoarece ești o persoană educată, acest lucru poate părea evident, totuși mulți studenți de limbi străine au renunțat pentru că nu și-au dat seama cât de multă muncă poate fi să urmeze cursuri de limbă.
Nu este doar o chestiune de învățare a vocabularului - și gramatica este diferită.
Lucrurile care ni se par de la sine înțelese în limba română sau engleză - cum ar fi ordinea cuvintelor într-o propoziție - sunt brusc foarte diferite în germană. Iată câteva exemple și câteva sfaturi pentru cărți despre învățarea limbii germane pentru a începe. Totuși, să știi că poți învăța germană și online.
Găsește cursuri de limba germană în București.
Diferențele dintre gramatica limbii germane și cele din limba engleză
Atunci când învață limba germană, vorbitorii de engleză se confruntă cu toate diferențele dintre cele două limbi. Unele dintre ele sunt relativ minore - germana scrie cu majuscule toate substantivele, nu doar pe cele proprii, și le poate combina în mega-cuvinte de proporții kilometrice, cum ar fi „Schulausflugteilnahmegenehmigung” (o autorizație de a participa la o ieșire școlară).
Existe desigur alte lucruri mai puțin frustrante. Unele timpuri verbale lipsesc sau sunt folosite diferit. De exemplu, gramatica germană nu are timpuri continue pentru a exprima o acțiune care încă se întâmplă în momentul în care vorbiți, ci folosește în schimb prezentul simplu. Aceasta este mai puțin o problemă pentru vorbitorii de limba engleză care învață limba germană decât pentru vorbitorii de germană care doresc să învețe limba engleză, deoarece trebuie să învețe cum să folosească un timp care nu are echivalent în limba lor.
O diferență fericită între limba engleză și cea germană este numărul relativ de excepții în germană. Există câteva excepții în schimbarea de gen (masculin „slab”) și conjugare (verbe care se termină în „-ieren”), unele verbe cu prefix care sunt separabile și există unele adjective care devin un pic neplăcute atunci când sunt modificate în funcție de gen.
Dacă vrei să citești mai multe diferențe dintre cele două limbi, continuă să citești mai jos.
Învață germană ușor: gen și cazuri
Desigur, deoarece limba engleză nu folosește genul pentru obiectele neînsuflețite și numai pronumele sunt conjugate, existența în limba germană a ambelor genuri (trei!) și declinării (patru cazuri!) poate fi o provocare pentru nativii de limba engleză, însă pentru tine ca vorbitor de limba română poate fi un lucru mai ușor de înțeles.
Ce genuri există în germană?
Credit foto: amboo who? via Visual hunt / CC BY-SA
Ca limbă cu gândire înainte, germana are trei genuri: masculin, feminin și neutru. Dar, în timp ce te-ai putea aștepta în mod logic ca femeile și animalele femele să fie feminine, bărbații și masculii animale și orice obiect neînsuflețit să fie neutru, nu este cazul. Așa cum limbile cu două genuri, cum ar fi franceza și italiană, atribuie gen obiectelor neînsuflețite, tot așa fac și germanii.
Există câteva reguli pentru a stabili care este genul unui substantiv - cuvintele care desemnează anumite lucruri specifice (cuvinte calendaristice sau fusul busolei, de exemplu) sau cu anumite terminații specifice vor lua toate același articol. Dar în rest, nu există nicio speranță decât să înveți articolul (masculin „der”, feminin „die” sau neutru „das”) alături de cuvântul în sine.
Cazurile limbii germane
Cazurile sunt utile pentru a determina ce parte a vorbirii ca substantiv funcționează. Cazul nominativ este folosit pentru subiectul și obiectul verbelor precum „sein” (a fi) și „werden” (a deveni). Acuzativul este folosit pentru obiectele directe, dativul pentru obiectele indirecte. Genitivul este cazul posesiv.
În plus, anumite prepoziții iau cazuri specifice, iar prepozițiile de locație iau fie cazul acuzativ (dacă există mișcare), fie cazul dativ (dacă nu există).
Cum să perfecționezi structura unei fraze în germană
La început, structura propoziției germane pare să semene cu cea a englezei. Ordinea obișnuită a cuvintelor în germane este aceeași:
Subiect + Verb + Obiect indirect (dativ) + Obiect direct (acuzativ).
(*În engleză, plasarea obiectului indirect depinde dacă prepoziția „to” este folosită sau nu.)
Cu toate acestea, germana poate muta orice altă parte de vorbire, inclusiv adverbele, pe primul loc, împingând subiectul pe locul trei după verb. Folosirea cazurilor arată clar care este rolul lor în enunț. Pe locul doi, indiferent de situație, este verbul.
Verbul este pe locul al doilea în propozițiile principale, iar dacă timpul verbal ia un verb auxiliar, auxiliarul ocupă locul al doilea, în timp ce infinitivul sau participiul vine la sfârșit:
Subiect + Verb auxiliar + Obiect indirect + Obiect direct + Infinitiv sau Participiu.
Începe azi să urmezi un curs de limba germană.
Credit foto: susivinh via VisualHunt / CC BY-ND
Structura propozițiilor subordonate germane
În propozițiile secundare, verbul se pune la sfârșit, cu orice auxiliar la sfârșit:
Conjuncție + Subiect + Obiect indirect + Obiect direct + Infinitiv sau Participiu + Verb auxiliar
Propozițiile imperative în germană
Ordinea cuvintelor din propozițiile imperative în germană este oarecum diferită.
Pentru a pune mai mult accent pe verb, acesta este este pus astfel:
Lasse mich los!
Lerne dein Vokabel!
Propozițiile interogative în germană
Pentru întrebări, structura propoziției depinde de faptul că la întrebare se poate răspunde cu da sau nu. În întrebările care necesită un cuvânt de întrebare, cuvântul de întrebare ocupă primul loc, lăsând verbul pe locul doi.
Pentru întrebările cu răspuns da sau nu, se pune mai întâi verbul, apoi subiectul, apoi restul:
Kennst du die richtige Wortfolge für diesen Satz?
Timpuri verbale în germană
Photo via Visualhunt
După cum am menționat anterior, verbele din limba germană nu au timpuri continue, dar au un prezent simplu, un trecut simplu, viitor și timpuri prefect pentru toate trei.
Prezentul în limba germană
Când vrei să exprimi ceva care se întâmplă acum sau o acțiune repetată care a avut loc în trecut și va continua să aibă loc în prezent, folosești prezentul simplu:
Ich dusche. = Fac duș
Ich gehe jeden Tag in die Schule. = Merg la școală în fiecare zi.
Trecutul în limba germană
Trecutul simplu este folosit mai ales în limbajul scris și prezintă o acțiune trecută care nu mai are loc. Această acțiune poate fi punctuală sau repetată:
Ich duschte Gestern. = Fac duș zilnic.
Als Kind ging ich jeden Tag in die Schule. = Când eram copil mergeam la școală zilnic.
Prezentul perfect este format din: Verbul auxiliar „haben” sau „sein” la prezentul simplu + un participiu trecut.
Este folosit la fel ca trecutul simplu și înlocuit în mare parte în vorbirea de zi cu zi.
Ich habe geduscht. = Am făcut duș.
Als Kind bin ich jeden Tag in die Schule gegangen. = Când eram copil mergeam la școală zilnic.
Trecutul perfect este format din: verbul auxiliar „haben” sau „sein” la trecut simplu + un participiu trecut
Este folosit pentru a indica o acțiune trecută care are loc înaintea unei alte acțiuni care este tot în trecut.
Bevor ich aus dem Haus ging, hatte ich geduscht. = Am făcut duș înainte să plec de acasă.
Bevor ich zur Universität ging, war ich zur Schule gegangen. = Am fost la școală înainte să merg la universitate.
Viitorul în limba germană
O modalitate de a exprima acțiunile viitoare în germană este chiar prezentul simplu. Este folosit pentru acțiuni care se întâmplă în viitorul apropiat, atâta timp cât contextul arată clar că nu se întâmplă imediat. Aceasta corespunde uneia dintre utilizările prezentului continuu în engleză:
Ich dusche jetzt, dann gehe ich ins Kino. = Fac un duș apoi merg la cinema.
Morgen gehe ich wieder in die Schule. = Mâine mă duc la școală.
Dar germana are și propriul timp pentru viitor, de obicei pentru acțiuni mai îndepărtate în viitor sau în situațiile în care este neclar când va avea loc acțiunea. Este format din:
Prezentul simplu al verbului „werden” + infinitivul
Nächste Woche werde ich ins Kino gehen. = Voi merge la cinema săptămâna următoare.
Wenn ich wieder gesund bin, werde ich in die Schule gehen. =Voi merge la școală când nu voi mai fi răcit.
Și da, există un viitor perfect, care presupune:
Prezentul simplu al verbului „werden” + participiul verbului principal + infinitivul „haben” sau „sein”
Este folosit pentru evenimente viitoare care se preconizează sau evenimentele din trecut care s-au încheiat deja la momentul vorbirii:
Irgendwann werden alle Filme in 3-D gedreht sein. = Într-o zi, toate filmele vor fi 3D.
Er ist nicht zur Schule gekommen, er wird krank gewesen sein. = Nu a venit la școală, cred că este răcit.
Câteva cărți care te pot ajuta cu limba germană
Photo credit: musenationaldeleducation via VisualHunt / CC BY-NC-ND
Cele mai multe cărți din care poți să înveți germană sunt axate pe conversație, având ca scop construirea vocabularului și a gramaticii printr-o serie de situații - cum ar fi „German Essentials for Dummies” sau primele două „German for Dummies”. Cred că astea sunt unele dintre cele mai bune cărți pe care le poți citii pentru a începe să înveți limba germană.
Dacă ești în căutarea unei cărți de referință penru gramatica limbii germane, ultimele două “German for Dummies” (”Intermediate German for Dummies” and “German Essentials for Dummies”), “The Everything Essential German Book” și Collins Easy Learning Complete German toate oferă capitole necesare în funcție de părțile de vorbire de care ai nevoie.
Dacă vrei niște cărți cu ajutorul cărora să înveți vizual, cărțile pentru copii și dicționarele ilustrate sunt perfecte, de exemplu seria Usborne sau „Bildwörterbuch Deutsch” de Gisela Specht și Juliane Forßmann. O altă alegere bună ar fi flashcard-urile ilustrate de Berlitz. Materiale există, trebuie doar să vrei!
Ți-a plăcut acest articol? Lasă o notă!
Încarc...
