Nu demult, parenting-ul era privit strict ca educația copiilor pentru a să devenii membri funcționali ai societății – să muncească, să întemeieze o familie sau să urmeze o carieră profesională.
Prin asta ne referim la meserii precum doctor, avocat sau inginer.
Având în vedere că cei crescuți în acea perioadă – când respectul de sine la copii nu era o preocupare – au modelat lumea în care trăim, de ce ar conta astăzi dacă un copil se simte suficient de bun?
Răspunsul îl vom detalia mai târziu în articol; pentru început, să aruncăm o privire asupra tehnicilor de parenting care, uneori, pot face mai mult rău decât bine.
Părinți autoritari, părinți supraprotectori
Lumea a fost zguduită acum câțiva ani de o narațiune tulburătoare despre presiunea parentală.
Amy Chua a inventat expresia „mamă tigru” în autobiografia sa din 2011 pentru a descrie cerințele neînduplecate ale mamei sale legate de excelența academică, artistică și fizică.
Conceptul are și alte denumiri: „mamă evreică” – una care își dorește succes academic și profesional atât de mult încât atât copilul, cât și mama, simt un sentiment constant de nemulțumire; în japoneză „Kyoiku mama”, care își concentrează majoritatea influenței materne asupra realizărilor educaționale și intelectuale ale copilului; sau „mamă de scenă” la americani, ale cărei eforturi sunt motivate exclusiv de ambiția ca copilul să atingă celebritatea.
Toate aceste tipuri de mame se concentrează pe rezultat: succesul copilului și, teoretic, prestigiul familiei, așa cum este perceput în societate. Niciunul dintre aceste stiluri de parenting nu reflectă cu adevărat preocuparea pentru bunăstarea copilului – această responsabilitate revine părinților supraprotectori, așa-numiților „helicopter parents”.
Părinții supraprotectori își ghidează și ei intens copiii, însă tacticile lor nesănătoase sunt temperate de excesul de protecție și interesul pentru fiecare aspect al vieții copilului, chiar și după ce acesta devine adult.
Problema este că, sub aparența grijii, există adesea ideea că copilul este o investiție – presupus pentru viitorul părinților – și trebuie protejat.
Atât părinții autoritari, cât și cei supraprotectori își înscriu copiii la nenumărate activități extrașcolare, indiferent dacă aceștia sunt interesați sau nu. Acest tip de abordare lasă puțin timp pentru ca copilul să-și dezvolte propriile talente sau să devină o persoană încrezătoare în sine.
Una dintre cele mai importante strategii pentru a crește stima de sine a copiilor este să faci un pas înapoi. Lasă-i să ia decizii cât mai devreme posibil, în funcție de capacitatea lor de a raționa.
Nu vorbim despre a întreba un copil mic cum vrea să își gestioneze banii pentru facultate, dar încurajarea lor să aleagă cu încredere hainele este perfect ok.
Dar alegerea meselor? Permițându-le ocazional să decidă ce vor mânca, le oferim o șansă excelentă de a-și dezvolta încrederea în sine. În schimb, poate provoca stres inutil pe termen lung, să îi lăsăm pe cei mici să aleagă toate mesele întregii familii. Noi sugerăm să le prezinți opțiunile din când în când și să îi lași să decidă.
Până acum, am abordat o mulțime de tactici contraproductive împotriva insuflării sentimentelor de stimă de sine la copii. Probabil ești curios cum să construiești stima de sine a copilului tău…
Strategii simple de încurajare copil zi de zi
Acordarea de libertate copilului trebuie să fie primul pas pentru a-l ajuta să câștige încredere în sine.
În general, ghidarea este văzută ca un lucru pozitiv de către părinți. Cum să ții corect furculița sau chiar în ce mână să o ții, cum să joci un joc precum Candyland sau Monopoly; chiar și promovarea hainelor și jucăriilor „specific de gen” este percepută ca un exemplu de parenting bun. Dar chiar sunt ele bune?
Ce importanță are dacă copilul tău este stângaci, dacă îi place un pulover roz sau dacă vrea să joace un joc folosind reguli inventate de el/ea? Important este ca copilul să se simtă împuternicit să ia astfel de decizii și să experimenteze consecințele lor.
De exemplu, dacă spune că în Candyland nu sunt permise scurtături, respectă regula chiar dacă se răzgândește pe parcursul jocului.
A lăsa copiii să ia decizii merge mână în mână cu a-i lăsa să-și asume riscuri sănătoase. De ce să torni mereu tu un pahar cu lapte? Lasă copilul să-și toarne singur laptele și, dacă îl varsă, să curețe și el după sine.
Desigur, mersul pe skateboard fără echipament de protecție nu intră la categoria „riscuri sănătoase”, dar a lăsa copilul să decidă când să scoată roțile de antrenament de la bicicletă cu siguranță intră.
Asigură-te că aplauzi succesul copilului tău.
Recompensa pozitivă este un alt ingredient esențial în construirea încrederii în sine la copii. Desigur, nu trebuie să exagerezi cu laudele – a-i lăuda excesiv și pentru orice fleac nu este benefic.
Totuși, dacă copilul tău face ceva remarcabil, de exemplu să curețe laptele vărsat fără să i se ceară, acest lucru merită cu siguranță un compliment sincer.
O expresie franceză tradusă spune: „Ai făcut doar jumătate din datoria ta” – ar trebui să fie un reper pentru când îi oferi laude.
Dacă copilul face ceva ce trebuia să facă oricum, nu este nevoie de laude (deși un mulțumesc este binevenit). Însă dacă face ceva extraordinar… cu siguranță merită apreciat!
Nu e nevoie de exagerări. Oferă câteva laude sincere și bine alese, menționând exact acțiunea sau comportamentul demn de apreciere, astfel încât copilul să învețe cum să contribuie la familie și poate să vină cu alte idei de ajutor.
Rezultatul final al acestui feedback țintit este un copil care va căuta activ noi modalități de a merita laude.
Acum e rândul tău: care sunt cele mai bune cărți pentru a dezvolta stima de sine la copii?
Fă-ți copilul să se simtă special
În ultimele decenii, s-a manifestat tendința de a face copiii să se simtă speciali, unici și mult peste medie pentru cele mai mărunte realizări – indiferent dacă le lipsește sau nu încrederea în sine.
Dacă ar exista doar câțiva copii în lume, un astfel de nivel de atenție și feedback ar putea fi justificat.
Dar când sunt mai mulți copii într-o familie – ca să nu mai vorbim de o clasă sau de o grădiniță plină – cât de repede va ajunge copilul să perceapă că această încredere și stimă de sine exagerată este artificială?
Sau, mai rău, să-i facă să-i perceapă pe alții ca inferiori, de pe piedestalul imaginar pe care li s-a spus că îl ocupă?
Mult mai util pentru dezvoltarea încrederii în sine la copii este să îi faci să se simtă doriți, valoroși și apreciați. Mai important, sentimentul de valoare îi ajută să-și dezvolte un simț al identității mai puternic, care îi va ajuta să rămână autentici în fața presiunii colegilor.
Nu există trucuri sau tactici noi pentru a cultiva aceste sentimente; simpla dedicare a timpului tău și oferirea atenției tale totale, chiar și pentru câteva minute, este suficientă pentru a convinge copilul că și el contează.
Ritualurile pot ajuta, de asemenea, la construirea stimei de sine la copii. Puteți, de exemplu, să vă spălați pe dinți împreună în fiecare seară sau să aveți responsabilități regulate în casă, cum ar fi gătitul sau măturatul. Vei observa rapid că încrederea lor în aceste lucruri mici va străluci – la școală, în relațiile cu ceilalți și în viață.
Încheierea cu „Mulțumesc, nu aș fi reușit atât de repede fără tine” îi va face pe copii să se simtă valoroși și apreciați. Mai important, vor percepe aceste sarcini într-o lumină pozitivă, nu ca pe niște treburi neplăcute care trebuie făcute.
Ai încredere în copilul tău cu întregul spectru al sentimentelor tale.
Este necesar ca micuții să experimenteze bucuria și confortul prin tine, dar la fel de important este să învețe despre furie și dezamăgire.
Înțelegerea faptului că gândurile și emoțiile negative sunt la fel de valabile ca cele pozitive este esențială pentru ca copiii să învețe să își gestioneze sentimentele, la fel cum este vital să înțeleagă consecințele acțiunilor și comportamentelor acceptabile sau inacceptabile.
În cele din urmă, arată-le dragoste necondiționată.
Această dragoste nu le oferă permisiunea de a fi neascultători; transmite mesajul că, indiferent de situație, îi vei accepta – chiar dacă nu accepți comportamentul sau acțiunea lor.
Și dacă nimic din toate lucrurile astea nu funcționează?
La începutul acestui articol, ne-am întrebat: contează cu adevărat dacă un copil are o stimă de sine ridicată?
Oamenii își repetă constant afirmații pozitive: „Trebuie să fiu o persoană bună pentru că am mulți prieteni”, „Sunt deștept pentru că mă descurc bine la școală sau la muncă”, „Merit respect pentru că mulți oameni mă apreciază”…
Aceste întăriri pozitive ne permit să combatem îndoiala de sine, să pășim în lume și să facem fapte bune.
De ce ar fi diferit procesul de construire a stimei de sine pentru un copil?
Nu spunem despre copii că sunt doar adulți în miniatură, dar au aceleași nevoi emoționale – nevoi care trebuie îndeplinite, altfel riscă să dezvolte o imagine de sine negativă și o stimă de sine scăzută pe tot parcursul vieții adulte.
Pentru părinții „de altădată”, cei care au crescut copiii care au construit lumea noastră, nu exista conceptul de autocritică sau de construire a încrederii în sine. Pentru ei, respectul era câștigat prin expresii standard precum „Nu te mai plânge, dă-i înainte!”, „Nu e frumos să plângi!” și „Cine nu muncește, nu mănâncă” – atitudini încă prezente în cultura noastră de astăzi.
Noi însă știm mai bine. Știm că adevărata măsură a unei persoane nu vine din factori externi, ci din felul în care aceasta se evaluează pe sine.
Cum poți realiza asta fără un nucleu solid de încredere în propriile valori, în propriile calități și abilități?
Îți faci griji că al tău copil se simte nesigur? Încearcă aceste jocuri și activități noi care îl vor ajuta să-și crească încrederea în sine.
Ți-a plăcut acest articol? Lasă o notă!
Încarc...
