Foarte des, atunci când învățăm o limbă străină, suntem frapați mai întâi de diferențe, nu de asemănări. Dar tocmai acest lucru este interesant atunci când înveți o limbă străină. Poate că mulți ți-au spus să nu te apuci de învățat germană pentru că este o limbă grea sau poate că un germanofil (sau este teutonofil?) te-a încurajat să încerci pentru că este o limbă frumoasă și foarte folositoare în business.
Oricum ar fi, iată câteva dintre diferențele pe care la care poți aștepta pe parcursul lecțiilor de gramatică germană.
Diferențe între engleză și germană: genuri și cazuri
Cate genuri are germana?
Este o temă recurentă în toate cursurile online de germană, dar asta pentru că poate fi o piedică pentru oricine studiază limba germană: substantivele germane au genuri. Trebuie să știi acest lucru dinainte să începi să înveți germană, dar oricum majoritatea limbilor romanice (bazate în latină) au și ele gen. Engleza folosește doar genul în pronume, nu în articole, iar adjectivele nu trebuie să fie de acord cu nimic și pot fi lăsate singure să-și facă treaba.
Desigur, majoritatea limbilor romanice au doar două - masculin și feminin - în timp ce germana este foarte deschisă la minte în ceea ce privește sexualitatea obiectelor neînsuflețite și oferă un al treilea gen: neutru.
Acum, vorbitorii de engleză s-ar putea împăca cu asta, dar cei mai mulți sunt derutați de faptul că genurile sunt răspândite liberal în vocabularul german. Nu numai că nu toate substantivele feminine sunt femei („das Mädchen”, fata, este de fapt neutră, deoarece are sufixul diminutiv „-chen”), dar obiectele neînsuflețite - denumite universal în engleză „it” - pot fi și ele de gen. „Lapte”, de exemplu, este feminin, „cap” este masculin.
Bebelușii și copiii sunt substantive neutre...
Învață germană online cu Superprof.
Există cazuri gramaticale în germană?
Cu siguranță, germana fiind o limbă foarte ordonată, este foarte important ca substantivele și adjectivele să-și cunoască locul gramatical adecvat în propoziție.
Vestea bună este că, în afară de adăugarea unui „-s” la singularul masculin și neutru la genitiv, și a unui „-en” la plurale la genitiv și dativ, substantivele în sine sunt lăsate așa cum sunt ele (spre deosebire, de exemplu, greaca veche, care își schimbă forma în funcție de orice.) Acest lucru lasă articolele (determinate și nedeterminate), adjectivele și adjectivele demonstrative în adjectivele lor gramaticale.
În mod general, nominativul este folosit pentru subiect, acuzativ pentru obiectul direct, dativ pentru obiectul indirect, iar genitiv pentru posesie (ca în proprietate, nu demoni.) Anumite prepoziții iau și cazuri specifice.
Credit foto: Bibliothèque - Les Champs Libres - Rennes via Visualhunt.com / CC BY
Este ordinea cuvintelor din germană diferită de engleză?
Structura propoziției germane este și mai rigidă, dar și mai fluidă decât limba engleză, în funcție de tipul propoziției.
Cretit foto: bobulate via Visualhunt / CC BY-NC-ND
Amplasarea verbelor în propoziții în germană
Verbele germane au un loc fix în propoziție. Într-o clauză principală, se află întotdeauna pe locul doi, chiar dacă ceea ce vine pe primul loc este o clauză secundară.
- Ich arbeite zu Hause. (Lucrez de acasă.)
- Donnerstags arbeite ich zu Hause. (Joi lucrez de acasă.)
- Weil ich auf meine Kinder aufpassen muß, arbeite ich zu Hause. (Pentru că trebuie să-mi supraveghez copiii, lucrez acasă.)
Într-o propoziție subordonată, verbul se pune la sfârșit:
- Ich kann meine Arbeitszeiten bestimmen, weil ich zu Hause arbeite. (Îmi pot alege singur orele de lucru pentru că lucrez de acasă.)
La timpurile cu verbe auxiliare, auxiliarul ia „locul verbului”: infinitivul sau participiul se pune la sfârșitul propoziției, iar auxiliarul fie pe locul doi (propoziție principală), fie la sfârșit (propoziție subordonată):
Letztes Jahr habe ich Donnerstags zu Hause gearbeitet. (Anul trecut am lucrat de acasă în zilele de joi.)
Wusstest du eigentlich, dass ich letztes Jahr zu Hause gearbeitet habe? (Știai că anul trecut am lucrat de acasă?)
Găsește profesori pentru lecțiile de germană.
Unde se pun obiectele directe și indirecte în propozițiile germane?
Engleza are o ordine destul de fixă pentru obiectele directe și indirecte:
- I-am dat domnului o batistă. (Fără „to”: subiect + verb + obiect indirect + obiect direct)
- I-am dat o batistă domnului. (cu „to”: subiect + verb + obiect direct + obiect indirect)
Teoretic, ordinea principală în germană este următoarea:
Subiect + Verb + Obiect indirect + Obiect direct
Ich gab dem Herren ein Taschentuch.
Cu toate acestea, faptul că germana are cazuri face posibilă mixarea ordinii. Teoretic, poți amesteca și potrivi cum dorești și să înțelegi în continuare propoziția, totuși, în practică, unul dintre elemente înlocuiește subiectul la început, punând subiectul imediat după verb:
Dem Herren gab ich ein Taschentuch.
Obiect indirect + verb + subiect + obiect direct.
Unde se pun adverbele în germană?
În engleză adverbele se pun înaintea verbului. În limba germană, ele se pun după verb - fie imediat după verb, fie după obiectul indirect (dativ) dacă există unul și după toate obiectele dacă sunt pronume.
Germana nu are timpuri continue
Germana are mai multe timpuri la perfect (trecut, prezent și viitor perfect), dar nici un timp continuu. În engleză, prezentul continuu („to be” + participiul prezent care se termină în -ing) este folosit pentru a arăta o acțiune care are loc în momentul vorbirii sau o acțiune care are loc în mod repetat - printre alte utilizări. Germana nu are un astfel de timp. A spune:
I am showering.
În germană se spune:
Ich dusche.
Mă spăl.
Ei folosesc prezentul simplu. Nici germana nu are un trecut sau un viitor continuu. Acesta este motivul pentru care vorbitorii nativi de germană care vorbesc engleza au probleme cu timpurile continue, adesea le folosesc atunci când ar trebui să folosească prezentul simplu și invers.
Pentru a exprima sensul timpurilor continue, poți folosi adverbe:
Ich dusche gerade.
I am showering right now. (Mă spăl acum.)
I am learning German. (Învăț germană.)
Ich lerne derzeit Deutsch.
I will be driving to school now. (Conduc până la școală acum.)
Ich werde nun jeden Tag zur Schule fahren.
Germana folosește cuvinte lungi
Engleza poate avea câteva construcții ciudate, dar în germană se poate construi aproape orice substantiv în așa fel încât să însemne exact ceea ce vor să însemne. În engleză trebuie să folosești tot felul de adjective, verbe și tot felul de cuvinte de legătură. În germană, poți spune pur și simplu:
Farhzeugversicherungsscheinsmappe
și asta înseamnă “un dosar pentru polița de asigurare auto”.
Cauți lecții de germană în București?
Alfabetul englez și german: excepții de la reguli
Studenții de limba engleză sunt obișnuiți să aibă orice reguli gramaticale urmate de cuvintele „cu excepția…” În germană, totuși, există foarte puține excepții.
Cuvinte masculine „slabe”
Cu toate acestea, excepțiile lor au uneori propriile excepții. Cuvintele masculine slabe sunt un tip de substantiv care la final folosesc „-en” în toate cazurile, cu excepția nominativului. Unele cuvinte folosesc totuși „-n” în loc de „-en”, altele „-s” la genitiv, iar „Herr” cu „-n” la singular și „-en” la plural. Există chiar și un singur substantiv neutru care este schimbat ca un masculin slab ("das Herz", inima).
Participiul verbelor care se termină în „-ieren”
Verbele germane care se termină în „-ieren” nu iau prefixul „ge-” atunci când formează participiul; în plus, toate se termină în „-t”:
- “Kochen” devine “gekocht”
- “Machen” devine “gemacht”
- “Lesen” devine “gelesen” DAR
- “Deklinieren” devine “dekliniert”
- “Dekorieren” devine “dekoriert”.
“Zu Hause” și “nach Hause”
„Zu” este o prepoziție care poate însemna „la” o locație, „nach” înseamnă de obicei „după”. Cu toate acestea, când ești acasă (spre deosebire de acasă cu cineva), spui că ești „zu Hause”. Dacă mergi acasă, spui „nach Hause”.
Dacă mergi la altcineva acasă, spui „zum Haus von Gaby” și odată ce ajungi acolo, spui „im Haus von Gaby”. Iar „bei Gaby zu Hause” - acasă la Gaby, spre deosebire de casa ei.
În engleză, totuși, ești acasă (at home) sau acasă la Gaby (at Gaby’s house). Totuși, te duci acasă chiar dacă mergi în casa lui Gaby.
Originea limbii engleze și germane și alte diferențe
Știai că limba engleză se trage din limba germană? Nu e o glumă, chiar așa este! Engleza face parte din familia indo-europeană și își trage seva din limbile germanice. Între timp, limba germană a evoluat dintr-o versiune mai veche și mai serioasă – germana veche superioară – vorbită de triburile germanice din Europa Centrală acum mai bine de o mie de ani. Și totuși în ziua în același timp diferite, dar și asemănătoare.
Iată alte câteva diferențe între cele 2 limbi.
În engleză spui că ești „on the bus” sau „on the plane”. Dacă spui în germană „auf dem Bus” nemții vor avea o expresie ciudată pe fețele lor - de fapt, te-ar imagina „în vârful autobuzului”, mai degrabă decât în interiorul acestuia. Germana fiind limba extrem de logică, spui că ești „in the bus” sau „in the plane”:
I sitzte im Bus.
I’m sitting on the bus.
Stau în autobuz.
I bin im Flieger.
I am on the plane.
Stau în avion.
Credit foto: Gene Hunt via Visual Hunt / CC BY
Alte diferențe includ scrierea cu majuscule a substantivelor, declinarea adjectivelor și variațiile de punctuație (cum ar fi unde se pun virgulele și ce să faci după două puncte). Dar hai să păstrăm aceste subiecte pentru altă dată....
Descoperă cele mai bune cărți și resurse pentru a învăța limba germană la toate nivelurile.
Ți-a plăcut acest articol? Lasă o notă!
Încarc...
